Prune

Prunele sunt sărace în calorii, ceea ce înseamnă că sunt benefice dietelor pentru slăbit. Fiecare prună conţine 30 de calorii, adică 1,5% din caloriile recomandate pentru fiecare zi pentru o dietă bazată pe 2.000 de calorii pe zi. Prunele sunt foarte sărace în grăsimi, fiecare fruct conţinând mai puţin de 0,2 grame. În plus, ele nu conțin deloc grăsimi saturate.

Prunele sunt o sursă bună de vitamina C, fiecare fruct conţinând aproximativ  7% din aportul recomandat zilnic. Vitamina C este un antioxidant ce apără celulele de o posibilă degradare. Vitamina C ajută la producerea carnitinei, care joacă un rol important în metabolismul celulelor vii, în descompunerea țesutului adipos şi în transformarea lui în energie.

Mecanismul prin care prunele combat anemia şi previn reapariţia acesteia nu este legat de conţinutul ridicat de fier al acestor fructe, ci de acțiunea vitaminei C, care intervine în absorbția fierului la nivelul organelor digestive, jucând astfel un rol indirect în prevenirea şi tratarea anemiei feriprive.

Prunele conțin şi vitamina A, iar un singur fruct conţine 8% din aportul zilnic de vitamină, despre care este recunoscut faptul că promovează refacerea şi creşterea oaselor. Antioxidanții puternici din prune ajută la eliminarea celulelor deteriorate care pot să afectează memoria.

O prună de dimensiuni medii conţine și 113 mg de potasiu, mineral ce ţine sub control tensiunea arterială şi reduce riscul accidentelor vasculare cerebrale.

Diabetul se caracterizează prin tulburări ale metabolismului glucozei şi variaţiile acesteia în sânge. Deşi au un conţinut moderat de glucide, prunele proaspete prezintă proprietăţi de reglare a glicemiei şi previn apariţia diabetului prin stimularea metabolismului glucid.

Totuși, prunele uscate nu sunt recomandate persoanelor care suferă de diabet zaharat pentru că au o concentrație ridicată de glucide și totodată o concentrație mare de carbohidrați care stimulează pancreasul să secrete insulină.

De asemenea, consumul de prune este contraindicat în boala diareică acută sau cronică şi în caz de suferințe renale, cum sunt pietrele la rinichi.

Prunul este pomul fructifer cunoscut și sub  denumirea științifică de Prunus domestica, reprezentând prunul european.

Prunul face parte din extinsa familie a rozaceelor, un pom fructifer a căror fructe au tendințe de cădere atunci când ating maturitatea. Fructele pe care prunul european le crește se numesc generic prune, însă nu toate prunele fac parte din familia rozaceelor.

Proveniența sa este incertă, dar se speculează că provine de undeva din Europa de est ori din vestul Asiei. Singura certitudine privind Prunus domestica este că acesta este cunoscut Europei de aproximativ 2000 de ani.

Cât privește domesticirea acestuia și specia sălbatică căreia prunul modern i-a aparținut și din care s-a dezvoltat, acestea sunt date doar speculate, atribuirile fiind felurite.

Plantarea prunului

Înainte de a fi realizată plantarea trebuie să se țină cont de multiplii factori ce pot influența în mod pozitiv sau negativ cultura prunului. Astfel, de la factorii de mediu favorabili, la necesități și până la tipul florilor soiului de plantat. Așadar, în privința tipului de floare produs de soiul prunului există tipuri autofertile, autosterile, androsterile. Acestea vor fi plantate cu atenție pentru o polenizare adecvată.

Pentru plantarea corectă a prunului este necesar să se țină cont că acesta este un pom fructifer de talie medie și nu are pretenții în privința luminii având cerințe modeste.

Cât privește cerințele de sol și temperatură, prunul preferă solurile afânate și fertile, iar plantarea se face la temperaturi mai mari decât cele de îngheț, în perioada de repaus vegetativ.

Cultivarea prunului

Cea mai importantă condiție de care trebuie să se țină cont în cultivarea prunului este cea privind cerințele de apă. Lipsa apei ori perioadele secetoase influențează creșterea prunelor, respectiv calitatea și cantitatea acestora. Așadar, e necesar ca în momentele cheie din procesele de cultivare și creștere a prunului să se realizeze irigarea adecvată prin picurare.

Temperatura preferată de prun este cuprinsă în intervalul 18-33 de grade Celsius. Important de reținut în procesul de cultivare a prunului este că acest pom fructifer dă roade la o distanță de 4-8 ani de la momentul plantării.

O lucrare deosebit de importantă privind prunul este cea a tăierii. Tăierea se execută în faza de creștere, până să dea roade.

Bolile și dăunătorii prunului

Dăunătorii cei mai cunoscuți în cazul prunilor sunt: viermele prunului, păduchele cenușiu, cel verde și cel țestos, omida păroasă, cărăbușul de mai, musculița frunzelor.

În ceea ce privește bolile, cele mai multe dintre acestea atacă frunzele și sunt cunoscute ca: rugină, pătare argintie, monilioză și pătare roșie. Ele au drept numitor comun bacterii de tip ciupercă. Deși diferite ca manifestare și tip, aceste ciuperci se infiltrează în mod deosebit ]n frunze, provocând daune pomului fructifer.

Recoltarea prunelor

Recoltarea prunelor se face în funcție de soiul ales. Cultura prunilor este de obicei pregătită pentru a fi culeasă între lunile iunie-septembrie. Important de reținut pentru cultura prunelor este că acest tip de fructe nu se va mai coace după ce au fost culese.

Prunele de regulă nu se pot depozita decât direct în lădițe pentru comercializare sau, dacă au fost uscate la soare, pot fi puse într-un spațiu umbros și răcoros.

Tocmai pentru că pruna este de greu de întreținut după recoltare, se apelează încă din vechi timpuri la sisteme de conservare a acestora. Conservarea se realizează prin gemuri, compoturi și dulceți ori, mai nou, prin procedee ce permit congelarea lor.